Augusto Inacio spune că fotbaliștii din Liga I sunt „înșelători”, se vaită mult prea ușor pentru a obține cartonaș pentru adversar sau un penalty. Pe lângă o eventuală reacție negativă a lui Porumboiu în urma eliminării din Cupă, portughezul riscă și un scandal conjugal, în cazul în care nu reușește să întoarcă în această seară rezultatul din tur: „I-am promis soției mele un cadou din România: Cupa sau campionatul” .
V-ați plimbat prin aproape toată lumea. Ați antrenat în Qatar, Angola, Iran, Grecia, iar acum ați ajuns în România… Viața mi-a surâs mereu, iar eu m-am lăsat purtat de ea. Când încă eram antrenor în Portugalia, am primit o invitatție de la un impresar să merg în Qatar. Mi-am zis atunci: «ce știu de fotbalul din Qatar? Nimic! Atunci hai în Qatar!» A fost o experiență frumoasă! Apoi a urmat Grecia, Angola, Iran. Când am primit oferta de la Vaslui, am zis: «Hmmm…România, sună bine». Atunci toți îmi ziceau să nu fac asta și parcă m-am încăpățânat și mai tare și am zis: «gata mă duc în România!» (se amuză)
Și ce vă așteptați să găsiți aici și nu ați găsit? Știam că se joacă un fotbal competitiv și că există multă duritate, dar și că există câteva probleme. În rest, mie îmi place aici, am multe planuri.
Cum e să trăiești într-un oraș ca Vaslui? Oamenii de aici sunt foarte simpatici, româncele sunt frumoase. Am un contract bun, lucrez într-un bun ambient, n-am venit în România să mă plimb sau să fiu turist. Mă interesează doar să fac echipa să aibă rezultate. Și revenind la întrebarea anterioară, credeți-mă că sunt puțin surprins de jucătorii care evoluează aici, nu neapărat de cei români, ci de toți cei care joacă în Liga I.
De ce anume? Pentru că sunt foarte înșelători. Înșală arbitrii foarte des. La orice contact fizic strigă: «au» și se trântesc pe jos. Totul ca să obțină un cartonaș pentru adversar sau un penalty. Asta prejudiciază jocul, spectacolul. Și cel mai grav e că arbitrii se lasă păcăliți foarte ușor…
Și care credeți că este soluția? Liderii au cel mai mare rol, și implicit noi, antrenorii, pentru că trebuie să vedem ce schimbări urgente sunt de făcut. Unei echipe îi trebuie spirit în primul rând, apoi ca jucătorii să știe cum să facă compromisuri și uneori să uite să se simtă vedete după episoade mai bune de joc.
Sunteți mulțumit de jucători? În mare da, dar să știți că am găsit și aceste defecte despre care tocmai vorbeam. O echipă, și aici mă refer nu numai la jucători, ci și la patron, și la medic de exemplu, trebuie să se gândească în permanență la cum să se sacrifice pentru „vedeta clubului”. Care e vedeta clubului? Asta (n.r – arată către emblema Vasluiului de pe treningul său), nu jucătorii, nu antrenorul, nu patronul. Pentru asta trebuie să lupți, pentru oamenii care vin și te susțin, nu pentru altceva.
„De ce trebuie să aduceți jucători din străinătate?”
Vorbeați despre mentalitate. Unde este problema mai exact și cum vedeți rezolvarea ei? Nu este deloc ușor… Încă o dată spun că nu vorbesc doar de jucătorii români, nu ei sunt cei cu problema, ci de toți fotbaliștii din România. Lucrurile pot fi îmbunătățite. Fotbalul din România a fost până acum un fotbal mare, știu că Steaua a fost campioana Europei, că România a jucat la Europene, la Mondiale și din acest aspect, se aseamănă cu fotbalul din Portugalia. Însă există și o diferență care doare: aceea a jucătorilor români. Care sunt prea puțini…
Vă referiți cumva la importul de străini sau la lipsa unor centre de copii și juniori? Exact. Văd mult prea puțini jucători tineri, juniori, copii care să aibă șanse să joace undeva. De ce trebuie să se aducă jucători din străinătate, când pot fi crescuți proprii fotbaliști aici, în țară? De ce nu are tânărul român suficiente șanse?
Este acesta un aspect care să-i determine pe antrenorii străini să plece „sătui” de România? Da, sunt persoane care spun: «bleah, România! Ce-i asta?!» Nu, mie îmi place foarte mult aici, și uite, dacă tot există atâta interes al presei sportive pentru fotbalul de aici, ar trebui ca aceia care îl practică să profite mai mult de mass-media și să promoveze imaginea lui prin intermediul ziarelor. Altfel, România va aștepta ani în șir pentru o vedetă pur românească și de fapt vor apărea numai jucători străini mereu. Nu se poate ca numai străinii să joace aici, trebuie să le vină și rândul românilor.
Veți încerca să faceți acest lucru la Vaslui ? Desigur, vreau să încerc să promovez cât mai mult fotbaliștii autohtoni. Știu că Vaslui nu e un oraș frumos, dar echipa poate aduce mari satisfacții. Dacă jucătorii mei vor gândi mereu așa: «vai, n-am ce face aici, mă plictisesc, n-am club, n-am restaurant unde să mă duc», atunci o să le zic: «Ce cauți aici? Du-te în București, du-te în Brașov, acolo e viață de noapte, aici e doar muncă, băiete!» Cum ar fi să spun că și eu, deși am 57 de ani, mă simt tânăr și vreau să mă duc la discotecă, să mă relaxez? Nu, eu n-am venit să câștig miliarde de lei și să am faimă, am venit ca să fiu corect și să respect clubul. Să gândesc cum ziceam mai sus ar însemna să fur clubul. De aceea zic că trebuie să scăpăm de mentalitatea asta, pentru că altfel nu vom crește niciodată, iar fotbalul românesc are calitate.
Când am ajuns aici, erau jucători care nu prea comunicau, care nu își vorbeau, care gândeau mai mult individual, și nu colectiv. Am reușit să rezolv unele aspecte, nu toate, dar sunt pe drumul cel bun Augusto Inacio, antrenor FC Vaslui
Nu-mi place suferința, nu-mi place să pierd nici măcar un joc de antrenament Augusto Inacio, antrenor FC Vaslui
4 victorii a obținut Inacio cu FC Vaslui în Liga I:2-1 cu Petrolul (d), 4-0 cu Concordia (a), 3-1 cu Ceahlăul (d) și 1-0 cu Dinamo (d)
2 eșecuri a suferit Inacio pe banca moldovenilor: 0-1 cu FC Brașov (a) și 0-3 cu Voința (d). El mai are o remiză, pe teren propriu, cu CFR (1-1)
„M-a urmărit poliția în drum spre Iași”
Inacio s-a confruntat cu probleme încă de la primele zile în România
Tehnicianul portughez recunoaște că nu prea are ce face în Vaslui și spune că atunci când are o zi liberă preferă să se plimbe în Iași.
Ce vă place să faceți în timpul liber? Am un mare defect: mă gândesc doar la fotbal. Stau mereu și mă gândesc cum să joc, de ce pierd, de ce câștig, iar cum orașul Vaslui nu e prea ofertant în timp liber, atunci prefer să stau acasă. Acum am noroc cu familia lângă mine și pot spune că atunci când am o zi liberă, mă duc cu ea la Iași, la plimbare. Numai că prima și ultima dată când am făcut asta, am fost «botezat» cu o amendă. Am depășit viteza de 50 km/h și am fost prins de radar. Alerga poliția cu mașina după mine să mă tragă pe dreapta și eu nu înțelegeam ce vor (râde).
Dacă ar fi să-i faceți un cadou soției, de aici din România, la ce v-ați gândi? Să fiu campion. Ea mi-a și cerut deja: „fă-mi cadoul acesta, câștigă campionatul pentru mine, sau măcar Cupa” (râde). E tot ceea ce își dorește, în rest, iubirea mea pentru ea e cel mai de preț cadou pe care i-l pot face.
Cât de grea este viața unui antrenor după un meci pierdut? Eu nu dorm. După fiecare joc, indiferent că e câștigat sau nu, eu nu dorm. După meciul cu CFR n-am dormit decât o oră și jumătate. M-am răsucit pe toate părțile, gândindu-mă unde am greșit.
„După meciul cu CFR, am învățat un nou cuvânt în română, «roșine»”
De câte ori pe zi vorbiți cu Porumboiu? E bine să ai un patron care să se intereseze de echipă, de condițiile în care lucrează, care vrea să știe ce fac oamenii lui. Noi vorbim des și nu numai de fotbal, ci și de viață, de întâmplări. E o persoană normală.
Ați învățat româna? Puține cuvinte: „mulțumesc”, „bună ziua”, „la revedere”. Nu prea am timp din cauza programului încărcat. Dar după meciul cu CFR am învățat unul nou: „ROȘINE” (n.r: rușine). (se amuză)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER